agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-20 | |
Două tinere pe stradă mănâncă înghețată fără să atingă limba de ea și vorbesc cu voce tare.
Una îi povestește celeilalte că și-a cumpărat un scorpion pentru ca acesta să îi înțepe portofelul prietenului său. Cealaltă povestește că toată noaptea a depus pasiune iar acum vrea să se relaxeze. Ochii trădători ai uneia din ele sculptau intimități în trupul celeilalte parteneră de Eros. Constrâns de aglomerația de pe stradă mergeam în urma lor. Se asemănau cu două cârtițe care purtau bretele. Bretele roșii care susțineau pantalonii scurți și negri, completat cu câte un tricou negru. Una din cârtițe anorexică se ține de mână cu cealaltă bolnavă de bulimie. Cârtița obedă se plângea celeilalte că era gata să moară când a fost nevoită să urce vreo treizeci de scări. Fandosita de cârtița anorexică îi povestea celeilalte că vrea să ajungă la balamuc că doar acolo ar putea să se apuce de scris. Uneori stând pe o terasă cu o bere în față fac însemnări pe manșete de ziar. Acum scriu despre lumea tehnică de astăzi în concurență cu grădina desfătărilor în care se află pendulul teribil al lui Edgar Allan Poe, unul din marile simboluri ale lumii ritmice. Mă deranjează discuția cu voce tare a două tinere de la masa de alături, care se gratulează reciproc pentru talentul lor scriitoricesc. M-am uitat pe furiș la ele și mi-a ajuns. Înfățișarea lor îmi impulsionează imaginația încât brusc le-am comparat cu două cârtițe cu bretele. Pe una din cârtițe o vedeam săpând de trei zile o galerie. A rămas mirată când a ajuns la marele poet Scândurică înmormântat acu trei sute de ani. Cârtița rămase uimită că încă mai erau intacte câteva poeme scrise pe pantalonii săi. Cu berea în față am început să îmi continui însemnările pe manșeta de ziar. Despre cât de justă este imaginea omului gol care pune în mișcare mașini ciudate, învârtindu-se ca o veveriță în interiorul unei roți. Nu pot să îmi continui însemnările pe manșeta de ziar fiindcă îmi sunt bruscate de imaginea unui maur, despre care nu mai pot să fac însemnări pentru că mi s-a terminat sticla cu bere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate