Te-am văzut odinioară când mi-era mai bun văzutul
Nu erai decât o umbră, bună doar de pus pe sârmă
Te-am învins poate o dată când nu prețuiam învinsul
Și-am rămas gol, gol în mine, fără vele, fără cârmă.

Te-am dorit odinioară cum,poate, mai dorești vântul
Să-ți așeze pe spinare visul care se destramă
Þi-am citit din vorbe – șoapte tot ce refuza cuvântul
Și-am rămas pe metereze fără să îți știu de teamă

Ai plecat spre nicăieri, cu plecatu-ți cel mai aspru
N-a străpuns prin geana ta un uitat să mă dezlege
Te-am citit : un meteor dintr-un cel mai rece astru
Care pleci definitiv și din suflet și din lege

Am citit că suntem doi câteodată – niciodată
Că din doiul dedublat, câteodată suntem patru
Iartă-mă că îți urăsc vorba mult prea înțeleaptă
Când discerni că soarta-i miez și iubirea-i numai cadru