Când ai venit în chip de viitură
Să desenezi noi maluri din nămol
Stăteam la mal, în bustul gol
Privind la stropii ce îți ieșeau pe gură

Eram cu mult mai tânăr, înotul mi-era bun
Și nu știam dacă mareea cenușie
Mă va târâ la fund fără să știe
O lume-ntreagă ce mai aveam să spun

Atingerea cleioasă, mai groasă ca o miere
M-a înnecat de tot pe când curgeam la vale
Tot mai adânc prin valurile tale
Mai clare ca lumina, dar umede și grele

Și m-am trezit rănit de colții de prundiș
Cu ochi-împietriți, ieșind din apa-ți dură
Privind cum piere-n zare un colț de viitură
Rupând sub mine malul în umed grohotiș.