Bat clopote. Sclipiri din rochia ta albă
Se-mprăștie în jur, burând cu diamante.
Oameni necunoscuți se-ntind ca să te vadă
Și-n gene li se-aprind priviri înflăcărate.

Minutele dispar. Doar tu te miști pe lume
Magnetice priviri în tine întretaie
Dorințe nenăscute care se sting postume
Speranțe care-au ars precum un foc de paie

Și-n rochia ta albă, din trenă se nasc valuri
Prelunge unduiri, care pornesc din suflet
Trăiri nețarmurite, chiar de-s gravate-n gânduri
Când cască și se zbat în inimă cu vuiet

E visul tău, e ceasul tău, e ultimul tău dans
Luceferi de-ar apare din drum ți s-ar feri
Iar luna-nfiorată, privind al tău balans
Așteaptă să te culci, să poată răsări