O vulpe tânără șireată,
Flămândă și agitată,
Dă târcol după târcoale,
Cotețului de pe vale,
Foamea ei e aspră tare.

Târâș,târâș după o tufă,
Gândul poftei o întărâtă
Și cu ochii atenți măsoară
Tot gardul pe dinafară,
Cum să treacă ea de plasă ?
Să mânânce o rață grasă.

Credinciosul Azorel,
Cățălandru nu cățel,
Nu pândea degeaba el.
Mirosind urmele vulpii,
Alarmă tot natul curții.
Vai ! ce tărăboi ieși...
În cotețe vizavi.

Hoțomana cea roșcată,
Flocăită, speriată,
A uitat de ce-a venit.
Azorel la datorie
Datoria și-o sfânții.
E neântrecut se știe,
Alungă cumătra vulpe,
Ce pe drum se rătăci.

Of ! burtica vulpii mică,
Tot flămândă a rămas,
Ce necaz ! Ce necaz !
Va încerca ea altădată...
Căci norocul nu se-arată,
Întodeauna cum am vrea,
Pus pe tavă, uite-așa...
Vulpiță ghinionistă,
Ia-ți o frunză, ca batistă.

21-09-2011