furtuna zgîlțîie tiran fregata
busola-i moartă, nu știi unde-i nordul
și aspru panica străbate bordul
un val de-o clipă puntea irigat-a.

pe mare e cum zeii-și dau acordul
dar potolirea e aproape gata
și omul ce sui-n catarg strigat-a
că se zărește-n orizont fiordul.

acum se pot gîndi la rom și hrană
iar căpitanul scoate din cabină
o cărțulie fără de prihană

cu toții psalmul către Cer închină
și păsările sunt balsam pe rană
se-aude zumzet dulce de albină.