A intrat pe neașteptate în odaia mea
și zâmbește trist printre aburi de cafea
În buzunaru-i de la piept zăresc niște obrăjiori
este un măr,îl așez șovăind lângă necitite scrisori.
De ce mărul este roșu,întreb răspicat
privește lung icoana,la chip întunecat
este roșu de rușine,îți amintești,când eu eram Adam
și la îndemnul tău Eva,l-am desprins de pe ram?
din cauza lui am fost izgoniți din Paradis,
îmi spune și-n mâini se frânge pana de scris
Ba nu...cuvintele-mi sunt arse de o lacrimă,
îi cuprind umerii zgribuliți cu patimă,
este roșu de mânie,îți amintești când tu Paris
ai preferat la zeescul concurs de miss
să-l oferi unei...,mărul a risipit pacea din Olimp
șoptesc,privindu-i tâmpla ninsă de timp
suspină,mototolește nerăbdător o rimă
și pleacă fără să privească-n urmă.