Orice aș face, nu am curajul să cerșesc, prefer mai
degrabă să-mi port sărăcia ca pe un stindard
ca pe o cunună de lauri, prefer mai degrabă
să smulg carne din hoitul ăsta care
stă să putrezească, să beau sânge
să zac ca un muribund în țărână
cu ochii ațintiți spre o stea
ca și cum ea mi-ar ține de foame sau sete
am strâns atâta plumb în mine
că mi-e greu să mai dau
și la alții
de frică să nu se molipsească și ei
prefer să-l țin
și din când în când
să mușc din el ca dintr-o plăcintă cu mere
am strâns atâtea ploi în picioare
cât să încapă în toate fântânile
câte una pentru fiecare îndrăgostit
pe strada mea, cerul
e prea mic să încapă
într-o inimă, cu toate laolaltă
abia de-ar încăpea
într-o lacrimă

un cerșetor
nu crede în lacrimi
le așază pe o felie de pâine
ca pe cea mai bogată masă din lume.