Ne petrecem viața după Legea divină
revelată, zice-se, în cele zece precepte
înscrise de evreul Moise pe niște tăblițe
și ne îngrozește gândul la apocalipsă.

Realitatea e că slobozindu-ne din cer
zeul nu ne-a dat niciun fel de porunci,
nu era nevoie căci avem sublimată-n noi
infinita matrice a sacralității divine.

Suntem predestinați să cunoaștem iubirea,
identitate trecătoare cu gust de nemurire
și dedați osândei de-a iubi cunoașterea,
odisee a reîntoarcerii la sine prin cuvânt.

Orice am vrea și face rămânem trinitari,
fiecare-i zeul ce s-a jertfit în om pe sine
și Totul ce prin noi se primenește muritor,
rămânând de-a pururi același unic spirit.

Ne pare atât de tragică condiția umană,
păcătuim să ne-nțelegem robia libertății
și ne căim smerit în dor nestins de absolut,
apoi iubim să ne redăm perfecțiunii !