e un prag între gânduri
din lemn de sânger
cine apucă să-l treacă
își calcă pe propriile vise

văd sfârtecate trăirile din trecut
ca o copilărie agățată la geam

în tunetul privirii
cad pietre peste picioare
și nu mă lovesc

nopțile cu miros de sânge
clocotesc sub hainele decolorate
sunt gol pe dinăuntru
cred că și tu simți la fel
vrem să scăpăm unul prin altul
de cenușa iubirii din urmă
dusă de ape.