agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-30 | |
.................
Își culcă Térra, chip umbrit Pe-a nopții-ntunecare Și visul drag neisprăvit Și-urmează cu ardoare: Și-nchipuie repetitiv Același roi de nouri Din care sună afectiv Șoptire în ecouri, Cum trec deasupra sidefați, Uniți în bucle dalbe, Urmându-și drumul legănați În nesfârșite salbe. "Oprește-i, dragule zefir, Să deslușesc ce-ngână Și-apoi, pe olm de trandafir În continuare-i mână." "Stăpână, gândurile-ți vezi Prin somn de peste noapte, Și ce n-aș da, ca să mă crezi Că-ți pun pe buze șoapte... Din drumul lor să le opresc? Acum e-ntâia oară Și n-o să știu să le pornesc Ca visul să nu-ți piară!" "La adiere frâu să pui, Că tare mă frământă Să aflu ce și cum, și-a cui E vocea care-mi cântă!" Zefirul, paj ascultător, Se opintește-n hățuri Și nori, din zbor de visător, Trezește din răsfățuri. Întregul cer a-ncremenit, Niciunde-i vizitiul, Doar norii își prefac grăbit În vinețiu tot griul. Din plumbul dens de cumulus Pornește drept, enormă, Tornadă-ajunsă cirrus, sus, Ce-n tânăr se transformă. Frumos și dulce-i – ca-n povești, Și-nalt, cu dalbe plete, Că ar suci la minți lumești Și-ar prăpădi prin fete. Un strai de nea cusut de zori, Puterea-i conturează, Și ochi de-azur, rătăcitori, Cu-adâncuri fascinează. Obrazu-i alb, catifelat, O stea-i pe fruntea trează, Și brațe de sidef sculptat, La piept încrucușază. Se-ntoarce roată-n căutări, În sus și-n jos privește Și vocea-i tunet peste mări, Atunci când glăsuiește: "Mi te arată, de-ai curaj Și m-ai trezit la viață, Oprindu-mi legănat voiaj Spre-o nouă dimineață! Privește-mi surii supărați, Ce-adastă-n nemișcare, Cum n-au de cine-a fi mânați Spre mult râvnita zare! Arată-mi-te, suflet rău, S-admiți nesocotința De-a face după capul tău Și-a-mi înfrunta voința!" Sărmana Térra n-are grai Sorbindu-l din privire Pe-acel sortit să-i fie crai – Cu foc, dorit drept mire – Iubitu-atât de așteptat Prin viața-i cânt să fie, Miracolul înmiresmat, Izvorul de-apă vie." Sfioasa-ncepe a-i șopti – Cum doar o fată-ar spune, Voind anume-a-nvălui Cu dor și-afecțiune: "Mă ceartă că am îndrăznit, Preasfântă arătare, Din drumul tău spre infint Să-ți întrerup plimbare... Și iartă-mi gând nevinovat, Nedemna-mi cuviință De-a-mi pune sufletul curat Pe-a inimii dorință... Mărturisesc că în abis De suflet de copilă, Odor, mi te-am ținut închis, Crezând ca o sibilă Că va veni și ziua când Ieși-vei în lumină Și iată că-mi învii în gând, Prin visul ce m-anină..." El se apleacă-n căutări, Cu stea aprinsă-n frunte, Deasupra pâclei de pe mări, Prin creștete de munte, Să afle glasul neștiut, Prin valuri și țărâne, Să vadă chipul nevăzut Al blândei, dulcii zâne; Că liniștea-i s-a spulberat Și piept și gând frământă, Adânc de ochi s-a-ncețoșat, Iar inima îi cântă: "Departe nu ești, negreșit, Þi-alungă sfiiciune! Dezvăluie-te chip iubit, Că doar voiesc a-ți spune Că-n suflet rece-ai picurat Cu glas de preacurată Un elixir înmiresmat, Ce-n dragoste mă-mbată Și de te-ascunzi, m-oi prăpădi, Fecioară fermecată, Că doru-ncepe-a chinui... Ai milă și te-arată!" .................
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate