agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-01 | |
cînd privești de sus, de pe stîncă trebuie să știi
cum să privești. închizi ochii primești aroma fantomatică a miilor de ani scurși prin întunericul alb și mirese frivole de ceață îți îmbrățișează irișii. lumina tîrzie te umple pînă simți sub tălpi greutatea de pumn ceresc a stîncii pe care doarme încă vraja. pășești dintr-o lume într-alta. din trup îți ies aburii ivorii ai dorinței se amestecă prin aer cu bobițele de întuneric din calea unei femei ce-și risipește culoarea asemeni izvoarelor către însetați; cele mai scumpe străluciri se desprind magic de pe rochia-i simplă, albă de in. o vezi cum pune pasul dincolo de stîncă iar strigătul ei rămîne o vreme neauzit – ca și cum s-ar fi agățat întră bătăile inimii tale – o cădere în sine, dureroasă și lină spre undele în clocot cînd îi ating pielea. ea pare că urcă în timp ce cade pășește pe urmele lăsate în aer de mișcarea grăbită a mîinilor tale. în cîteva clipe e aproape - te poftește să calci aerul tare de deasupra Rinului. cînd te apleci peste margine simți în față respirația mîndrei Lorelai. cînd privești peste valea tocmită să scoată prin farmec cele mai scumpe minereuri ale frumuseții o vezi mai întîi pe Lorelai. dansul ei face aerul să se îndoaie de la mijloc de simți că nu te mai saturi de urmele pașilor ei lucind pe meterezele scunde: valurile și ochii ei sunt o singură lacrimă: punguța ce ține prizonier sufletul tău. noaptea coboară peste rîu pe sfori legate în cer odată cu ea se arată ființe imaginare ce îngroapă noi și noi comori sub frumusețe; lumini se aprind în cer și pe ape – plutesc, curg odată cu rîul – te scurgi și tu, aluneci departe într-un vis ce nu se mai termină; atunci vei știi că împlinești într-o clipă vîrsta întregului univers acolo sus, de unde privești la fel ca în tine cursul șerpuit vapoarele navigînd și vei simți dimpreună cu materia durerea la facerea unei stele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate