m-am născut între limbile pământului
în foc
ursitoarele fugeau grăbite de mine țipând
taci!taci!taci!

mă botezau în cele mai negre gânduri
apăsau înfundându-mă
beam lapte de la capra cu trei picioare
un șarpe mi se încolăcea ca un scutec

mă legănau vânturile cele năprasnice
dădeam din mâini si din picioare
cei ce mă vedeau rămâneau cu grimase

îmi creșteau oasele într-un mod nefiresc
se imprășteau lovindu-se de cer
în fiecare dimineată le culegeam numărând
îmi dădea întotdeauna un număr impar

în gura mea firavă
se indesuiau toate limbile pământului
taci!
târăște-te in propria cenusă,pământule!