agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-03 | |
Paradoxal, ne pregătim viața degeaba,
Din pur instinct și cu ce-avem de la părinți Sau mai profund, sfidând și galaxii și sfinți... Cu crez că trecerea de timp, nu evoluția, ne-i treaba.. Petrecem, toți, copilării-n extaz, Ne declinăm mândrii c-avem un tată - Ce-și ia cu cinste muncii o răsplată- Și-o mamă, veșnic păzitorul la necaz. Ne zbatem, încă puști, în școli pentru diplome, Să bucurăm pe-ai noștrii, să fim primii, Acumulând din cinstea împărtășită vremii De minți și suflete, ce ne-au debarasat de dogme. Ni s-au inoculat percepte despre știință, Despre onoare și dreptate... de valori. Cântăm o țară-n imn, spunând că poți să mori De ea ți-o cere... Și să fii al ei, cu-ntreaga ființă?! Credeam că tot e un ciclu de maturitate, Cu început ce se-mplinește în rațional, Ce-i trup și suflet, bun național... Și am cuvânt lăsat, ca să-l rostesc cu demnitate!? La rând mă-nscriu valoric necesar, Zbătându-mă să-mi fac copii printre percepte Ce le-am avut... le cred, eterne drepte, Dar sunt, se pare doar recensământ, un inventar. ... Sunt mut, deși vorbesc, un invizibil, Căci loc în față, pe tribună, pe estrade E ocupat cu falsuri, minți fanfaronade... Prostia, nud de trup sau minte-s singurele; ”eligibil”!!! Ni se răstoarnă ani, se pierd milenii, Din adunări ratate-n ignorare Și rana-i uriașă și nu-i leac și doare, doare... E-un paradox inexplicabil, de tâmpenii! Este-o năvală crâncenă a minciunii, A para-științei, furtului de bunuri și de vise, E cumulul de zeci de generații compromise De-o ”clasă” autodeclarată a fi esența lumii. Căci tot ce o societate-și încropește În cult, cultură, educație, morală, În știință, economie, cercetare... e vorbă goală Când singură-și trădează crez, se păcălește. De unde oare falsa paradigmă; Că indivizi într-un popor sunt doar câțiva Filchizuiți, nenorociți, avizi... altundeva, Se perindând, pe rând, doar ei reprezentanți de stigmă??? Aceleași glasuri, ascunzișuri, minți și măști Se-auto-tot clamând drept unici buni Din piedestale, cumpărate prin hoții... Nebuni, Ce-și vor la nesfârșit, doar ei să ne conducă-n găști. E răul la superlativ, de timp perpetuat Cu evidență și-i bazat pe proprii grile Create de indivizi rămași în stadii puerile, Dar care-nșeală!... Prin neștiința maselor, sunt la mezat!!! Spurcată creatură, de hidoși agnostici, Scursuri nerealizate altfel, pururi instinctive De pseudo calități... de ego cultivat în invective În tupeuri proclamate, fără margini, în prognostici. E anacronica, sepulculara, depășita hoardă De interese -pururi haitelor și personale- Ce dăinuie printr-o neînțeleasă acceptare A celor, vinovat, neimplicați... victimizați să ardă. Spurcat cuvânt, politica, e-o sinecură Asezonată veșnic, fără vreo justificare De cult, profesie, de calități, de implicare... E mizerabila mașinărie a imbecilității... O impostură! E cert momentul de răscruce, întârziat, Pentru a crea reala scară a valorii, Pentru-a lăsa -celor ce știu de matematica viorii- Să-ncânte Terră și Univers... Scăpând pe om de plagiat! 07.01.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate