În minte îți vine mereu o idee
dar este expirată și chiar șchioapă.
Faci urgent tensiune oscilantă, gonoree,
din creier iese iar o tonă de apă.

E jenant să mergi pe stradă
să fii scuipat și agresat mereu.
Distrugi idealul, faci paradă
cu acel creier oxidat de Dumnezeu.

Să mori de sete, de nevoie de apă
și apropiații să creadă că ești actor,
din nefericire ignoranța ce te sapă,
te proiectează în beci, nu îți e de ajutor.

Sper să spun cândva povestea
unui om ce avea un creier oxidat,
dar timpul mă cocoșează și zestrea
cu imaginație mă pune la zid cu păcat.