Să-ți spui tristețea dorului de tine
În fiecare zi, dar nimănui
Căci să te-asculte nu mai are cine
Nici drag să-ți mai aștepte dragul nu-i

Să te-nțeleagă toamna ca o mamă
Căreia te tot plângi că nu mai poți
Dar dragostea să nu te ia în seamă
Să fie surde toate și surzi toți

Pătrunde-te de-acest firesc înstare
Să-ți pună bătrânețea pe stins jar
Speranțele dezlegă-le să zboare
Ca păsările-n gloanțe dulci măcar

Căderea-n iarba greului să-ți fie
Cu-a fructelor răscoapte când și când
Gutuie fii, doar galbenă gutuie
Ori măr cu gust de șoaptă sângerând.