Cutremur simt în mintea-mi
Cu trupul prins în tremur
De frica de neantul ce-așteaptă sus pe boltă
Cu străluciri de gheață, un meteor din lumea-mi
Din care gângurind mă petrec înspre murmur
Ce se va stinge-n lin, final... parcurs cu voltă.

Sau mă îngheț în sumbrul din fundul de abis
Printre fantome albe ce și-au pierdut respirul
În mâlul de ocean cu leduri de meduze...
Acolo unde greu-mi comprimă ultim vis
Sub miile de tone de picuri ce-mi dau girul
C-odată o să revin... să mă reînviu în frunze.

Și-n așteptare încă, eu fericit de viață,
Mă recutremur zilnic la gândul că părinți,
Poate iubite, dascăli, prieteni, cunoscuți,
Sunt înghețați de timpul ce nu-l mai au în față,
Ce e-n beton, sau humă, neștiind de rugăminți...
Sub semn de două linii... să-i știm unde-s căzuți.

De când mă știu am teama de-a pierde caldul soare
Când albul de azot mă poate sparge-n "frost"
Pe-un bolovan ce-aleargă pe-o pistă de raliu
Și-o zi sau noapte, poate, să-și ceară depanare;
Căci tot ce mișcă, roade, tot se sfărșește prost...
Rămân cu "bucuria"... că nu plec prea târziu.
05.02.2011