Sunt străzile goale de-o fostă eleganță
Nu doar în veșminte ce n-au importanță,
Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis.

Sunt oamenii negrii de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii
Ce curge-ntinând cu șiroaie mânjite
Și case și oameni cu fețe sfrijite.

Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Și-s una, de alta, lipite pe-alei...
Da-s fără speranță, sunt cușca cu lei.

Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunțe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca și cum n-ajunge că mâine nu e
Și-ncearcă să mintă... că nu știu de ce.

Sunt satele țării istovite de rău
Ce-l duc doar bătrânii, ce-au fii la bulău,
Că n-au dat o șpagă la șeful de post
Pe lemne tăiate... că bani n-au mai fost.

Sunt pline orașe de mari primării
Cu sute-n idei de-a crea datorii
Să scape și urbe și țara din criză...
Cu toți bugetari, ași-n orice-expertiză.

Sunt toate deodată, căci sunt și fericii
Ce stau în palavre, n-au grijile fricii
Că-mpart o dreptate în pungile proprii
Din solda-ți ce-i zic; ”Banii-s ai Europii ”.

Sunt toate anapoda și-s fără ieșire,
Căci unde-i nimic nu mai e nemurire;
Că hoit mai puțin, fie rasă sau gen,
Poluează redus... E mai mult oxigen!...
11.02.2011