mă așez pe o culme de viață și simt că trăiesc.
privesc în jur și respir liniște:
mă odihnesc pentru că mai trebui' să urc;
privesc în jos și respir zgomot:
sunt ceilalți ce țipă speriați să cobor... ce gloată!
privesc în sus și simt că muzica aștrilor mă cheamă:
"urcă la noi!" - aș vrea, dar cum?

dacă stau pe loc amețesc și-o să cad.
mai bine cobor și-mi cumpăr o scară.