Pășind mai aproape
pe drumuri de ape
ei vin să se adape
la porțile gândului

Pierd timp să ne-aștepte
la porțile sterpe
înalte și drepte
la poarta pământului

Când noaptea se lasă
se-ntorc către casă
pe drumuri de oase
și blestemă-n gând

La porțile noastre
în turme albastre
cu fețele arse
trec îngeri plângând

Ei poartă osânde
pe drumuri de unde
în slove de sânge
ce nu le mai știu

Și drumul îi poartă
pe umbra lui moartă
din poartă în poartă
pustiul lor drum

Dar toți se adună
în noapte cu lună
s-apună lumină
în trupuri de fum

În urme de noapte
sub drumuri de ape
li-s porțile-aproape
la umbra pământului

Dar încă așteaptă
la poarta lor stearpă
înaltă și dreaptă
la poarta cuvântului…