Amesteci drumurile prea ușor
și se prind de tine doar scaieți.
Nu ai nici o scuză să ieși din decor,
privind uimit la cei 4 pereți.
Privirea ta pleacă și rămâne
la un tavan plin de igrasie.
Sângele îți este închegat în vine,
un final aiurit de poezie.

O glumă care te face să zâmbești
să alegi doar un drum și acela greșit.
Timpul necruțător are grijă să te ofilești,
nu este important că ești uzat, ai ațipit.
Crucea care trebuia să o duci
pe o spinare mult prea încovoiată,
a fost sculptată de câțiva amețiți de cuci,
moliile și gândacii mai dau câte o raită.

Cine a îndrăznit să strice un drum?
Un om cu trup semeț și cu o burtă bombată.
Îți face idealul zob, scrum,
viața ta este la sfârșit, este încheiată.