agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-17 | |
Stau mult cu mine însumi de un timp,
mă caut și încerc să mă găsesc, că nu m-aveam până acum... -uitat, de când eram copil de anotimp- în veșnic... căutări de drum. Mă răspândesc sunet-cuvinte, cum susurul curgând... de-un flaut. Mă redescopăr cum n-am fost vreodată, ca peștele ce-l căutam sub lespedea de piatră și-am bucuria să mă-nșirui pe-un papirus, -necenzurat de niciun virus- și s-acopăr din golurile ce-am... să nu mă nărui. Ce interlocutor; mă minunez pe zi ce trece cum pot altul să fiu, să mă transpir sudoare-n pergament, să-ncerc un nou, la Nou și Vechiul Testament, tulburător, convins că fiecăruia-i dator să-ncerce și n-am intenția să demonstrez că-s unicul și cel mai viu. Mă-ncerc în pilde adunate -dup-un crez de-al meu- ce-s poate expirate, căci pare-se nu am citit de-ajuns să am răspuns... Mă vizualizez un Prometeu, să redescopăr Maupassant printre Mathilde... măcar o parte, nu pe toate. Și nici pretenții n-am -că nu-mi servesc- în fond doar mie-mi scriu să mă incit, cu sufletul ce-n trup am răstignit și-acum îl regăsesc fără tam-tam, și pe tăcute... cum se bea un rachiu... Și mă extaziez la faptul că nu-i prea târziu și că mă spovedesc la mine însumi, cât mă știu că-s încă viu... Reînviu! 17.02.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate