ochii se multiplicau crescând unii peste alții
toți cei din jurul meu curgeau ba de-aproape ba de departe
neclare formele lor se așezau pe retină ca niște spirite mute
șerpii se încolăceau peste organe și ajunși în gât scuipau venin
se împerecheau în tâmple se târau ștergând linia realității
aerul se încovoia și rupea esența trupului

în cer era prinsă o pasăre
și n-ajungeam să o eliberez

ziua s-a închis fără să îi vină vremea
negrul a curs în creierul cu picior de sticlă