se pitesc în oameni și uneori ies
se citește pe ei înfrîngerea
printr-un zîmbet o lacrimă
scărpinarea unei mîncărimi imaginare
se pitesc în oameni de miilenii
oamenii trec se nasc
zîmbesc lăcrimează se scarpină
oamenii și-au făurit arme
să se apere de ieșirile acestea
unii cu arme letale își ucid semenii
dar niciodată
ele nu se demască
am cunoscut o femeie care și-a tăiat venele
și privea sîngele curgînd pe podea
tropăia picături stropeau pereții
ea striga
vă omor sentimentelor
trăiește încă și lacrimă privindu-și cicatricele
dacă mă provocați vă deschid ușa
să mergeți la alții
și plînge și rîde
are doi copii
ei nu cunosc înfrîngerea
și-au închis în piept
micile suveniruri