Îndepărtata mea dragoste,
spune-mi,
nu-i așa că timpul nostru
s-a pierdut,
jucăuș, rătăcindu-se printre
infinitele,
neînțelesele,
neatinsele
labirinturi ale uitării?

Spune-mi,
nu-i așa că în zborul,
veșnic călătorul
vis,
te-ai rătăcit,
m-am rătăcit?
și-acum gândul,
truditorul,
se izbește doar de-abis;
e vis?

nimic nu se mai vede...

Unde,
în ce clipă anume,
ne-am uitat, iubire,
drumul spre desăvârșire?