agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-20 | |
E groaznic că s-a inventat plecarea
-Ce de când știu mi-a dat melancolii- Împovărându-mi gândul cu uitarea Ce-mi ia din loc, în timp... din reverii. Dar nu-i așa?!... Sau poate nu tot timpul -Ce-am căutat zadarnic să dezmint- Crezând că despărțirea-i anotimpul, Mereu alt-nou, frumos... avid să-l simt!? Sigur, de când mă știu, am iubit marea, Cea unde valul sparge stâncile-n nisip Sau mângâie doar plaja cum sudoarea Pe pielea caldă... leac într-un risip.. De ea mi-e veșnic dor și-i plâng plecarea De-ultim talaz ce nu vreau să mă spele De veșnicu-i murmur foșnit și-nfiorarea Iubirilor vacanțelor... prefigurate-n iele. Când plec e ca și ruperea de coaste Cu smulsul inimii și creierul în stoarcere Cu teama veșnică de părăsiri nefaste Ce nu se-ntorc la rugi... pentr-o întoarcere. Știind riscul de despart definitiv Plecările mă deztrupează-adânc Și-ncerc dezesperat să n-am motiv De consonanțe triste... le-ngropând. Am frica, ce-a vecină când se moare, Căci părăsirea-n nesfârșit se reproduce Acumulându-se-n finalul de plecare... C-un sens unic și fără de răscruce. 18.02.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate