Vise spurcate într-o zi de ferăstraiele vântului
și dispare tot stratul ocrotitor al universulului.
Nimeni și nimic nu ne mai amintește cântul
ce ne făcea să fim fericiți la simțirea versului.

Epiderma nesimțirii nu are o lungă viață
căci omenirea uneori se mișcă brutal.
Ai parte de polei, de mâzgă, de ghiață,
soarta te poate lovi mereu cu un ditamai val.

Ideea morții ne ne preocupă deocamdată
că suntem lucizi și uneori confuzi doar o secundă.
Pe creier se pare că se pune iar o pată,
iluziile și neîmplinirile fac horă, abundă.

Fondurile europene sunt mereu accesate,
de cei șmecheri și cu tatuaj în fund
Ideile adevărate din start sunt eliminate,
idioțenii, interese , mereu se întrepătrund.