Îmi bătea la geam trecutul
Măsurat, ca un ceasornic.
Eu schimbasem așternutul
Să-l primesc în casă, dornic.

Îi deschid, el se codește,
Mai ceva ca o fecioară,
Dar dorința biruiește
De a sta la mine-o seară.

La o sticlă de băbească
Risc să aflu adevărul.
Las trecutul să-mi vorbească,
Să-mi mai ostoiască dorul.

Ce mai vremuri! Ce idile!
Și eu, falnic, june-a-ntâia!
Ieri mă colindau copile,
Azi, doar babe cu tămâia.

Ah, minuni de-ar face vinul
M-aș întoarce cu trecutul!
Babele să-mi ia vecinul,
Eu să-mi văd iar începutul.

3 ianuarie 2011