mâine e sfârșitul lumii iubito
ci vino dă-mi mâna să mergem
știu un loc unde am putea muri
în locul acela nu mai sunt amintiri
nici despre ce va să fie nici despre ce-a fost
și te vei sprijini de brațul meu ca de mire prea tânăr
în aer fluturi negri parfumul tău de mireasă
rudele mele în dreapta niciuna
rudele tale în stânga niciuna
un preot în fața noastră cu haine de sticlă
și chipul lui ca o icoană arsă
se va apropia se va depărta
pupându-ne frunțile
blestemându-ne inimile
apoi va bate un vânt din toate părțile
și vom vedea sfârșitul venind de departe
o lumină albă ca o herghelie de cai

apoi peste câteva milioane de ani
niște antropologi deștepți
vor descoperi două schelete de piatră
și după poziția oaselor sacre
vor înțelege ca acești oameni
s-au iubit până în ultima clipă