v-am spus eu ca o să vină? v-am spus? nu m-ați crezut
hahaha uite-l s-a întors
nu stătea el mult timp departe de lumea asta
v-am spus eu ca o să vină?
acum o să ne povestească totul pe îndelete așa ca la focurile făcute de pescari
pe baltă
timp avem
spre seară facem o chindie în cinstea întoarcerii lui
să vezi ce isterie va fi în micuțul orășel, să vezi îmbulzeală
să vezi lume curioasă să asculte poveștile lui
prin fereastra unui autobuz mâncat de rugină pe marginea drumului
lăsat pentru fiare vechi
copiii făceau cu mâna se hlizeau scoteau limba
ia zi cum a fost ai muncit ai răbdat foame ai răbdat frig
câți bani ai strâns
să nu o uiți pe maică-ta știi că are și biata de ea nevoie de bani
ne-a povestit toată noaptea
până spre cântatul cocoșilor
l-am ascultat ca hipnotizați unii se mai băgau în seamă făceau comentarii
malițioase
am muncit cât trei la un loc am răbdat și frig și foame
dar m-am gândit tot timpul la voi și asta m-a ținut în picioare
am început un poem cât am stat acolo
un singur poem
scriam câte puțin în fiecare seară
uneori nici nu mâncam
beam o sticlă de vin și scriam
azi o strofă mâine alta
nu v-am trimis scrisori
am zis ca e mai bine să scriu un poem cât pentru toată viața
un poem foarte lung întins pe vreo două continente
să vi-l citesc acasă la întoarcere doar să-l șoptesc
să arăm cu el pământul desculți în țărână să ne ridicăm case să ne oblojim rănile
„dar oricât m-aș strădui eu nu pot schimba lumea asta de rahat ci ea mă schimbă în fiecare
zi în fiecare noapte
eu nu iubesc lumea și lumea nu mă iubește.
dar lumea e mai pricepută decât mine în a nu mă iubi”.
și uite așa după multe nopți de nesomn mă trezesc într-o dimineață de iarnă că stau în fața oglinzii
cu ochii plânși și vorbesc de unul singur