miroase a fericire neîntâmplată
am uitat să aștept
pierzând urmele păsărilor
și cineva acum mă strigă
auzi?
lupul în cușcă

fără să recunosc unde e vina mea
vine un moment neînțeles
când vara rămâne bolnavă de iarnă
și frunzele
cad obosite dintr-un poem bătrân

pulsul la sfârșitul zborului
în al cincilea colț
își iese din minți
trântesc ușa și plec în locuri târzii
unde nu am mai fost