Rahatul era de calitate bună
cândva pe o etajeră la Istambul.
La gânduri subterane atunci eram imună,
iubirea pură era în creier " FULL ".
Director executiv la un restaurant cu rahat
este o meserie faină, de minune,
dar dacă ești un naiv, un sonat,
moțul cel semeț poate să-ți sune.

Imbecilii tot mănâncă iar rahat
cu lingura chiar și cu polonicul.
În zori de atâta scârbă ești terminat,
privești aiurea un sân, chair și buricul.
Rahatul cel idiot are multe sortimente
puse pe tapet de prea mulți parveniți.
Nu mai există idei și nici sentimente,
păduchii ieșiți în frunte, cei mai lăudați.