În dimineața aceea de toamnă discret
m-ai lăsat să aștept
erai călare pe un vultur
de mărimea unui curcubeu cu aripile
întoarse spre cer
pentru început ai dat drumul
gândurilor să respire
trăgând de barbă norii
în dreptul inimii i-ai aflat visele
pe care le-ai deșertat peste oraș
au căzut silabe captive
orașul s-a asediat cu poeme
ploua mărunt în metafore
era din ce în ce mai cald în inima ta
lăstari te înconjurau în iubire
am întârziat să te acopăr
adunând vers lângă vers
ca o inimă toamna ne primea.