Ochii mei lumini pereche
zilele mi le vegheau
chiar noaptea când se culcau
îmi scrutau singurătatea
cu milă și cu reproș
se iubeau și mă căinau

Mă ardea privirea lor
n-am putut să mai suport
și cu-n gest necugetat
aruncai un ochi pe geam
sperând c-o să-mi zăresc soarta
l-am strivit de-orizont

Acolo și el uitat
și străin la fel ca mine
clipea des mai să se stingă…
dar se-ntoarse înlăcrimat
ne spune că plouă-afară
însă știu că-i supărat

Oare că l-am aruncat?