am pus cafeaua la fiert
dormi...
pe fruntea ta se-ntâmplă o epopee
cred în minuni, nu cred în "va urma"
pe care-l pitești la subsolul paginii
până când două mâini printre gânduri
frământă frământă frământă
coca unui avort spontan pe hârtie
știu "va urma" de n ori
mimează un lapsus dumnezeiesc
două lingurițe ajung?
îți spun: există o mafie a cuvintelor
și-un trafic de ignoranță
mă-ntorc
în schimbul a două plicuri de zahăr
taci, se răcește și plouă cu paranteze
câteodată două acolade mă prind de mijloc
câteodată boabele vorbesc între ele
iar în zilele bune cer și frișcă...