Blândețea este o poartă spre cer
dar ai tăi hormoni fac minuni când ești în activitate.
Te plictisești cam des, dai iar de bucluc,
îți găsești prea rar a ta dreptate,
cam incomod pentru colegi, rămâi acum năuc.

Este dificil să ai un program
cum are un patron precum un zmeu și jumătate.
Vraiște este gândirea ta de o clipă,
la creier ai o pată, ai se pare un buton,
ai vrea să îți iei zborul dar nu ai nici o aripă.

E absurd! Să stai nemișcat pe scaun, fix,
să te gândești la iarna care vine-n prag.
Nu ai nevoie nici de creion, de pix,
programul nu îți este deloc pe plac,
aștepți salariul, atunci ai iar trac.

Ai vrea să nu mai mergi la program
să stai lejer acasă ca un pensionar.
Se pare că nu ai minte nici un gram,
cei scoși pe rând din viața socială,
sunt duși într-o groapă comună, după mărar.