agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-01 | |
Trec prin interiorul stâncilor
cu structuri de bazalt. Mă închin tăriei lor pentru solitudine, pentru nemișcarea atât de semeață, orașul le păstrează aura timpului prin statui gânditoare. Vibrațiile lui sunt atât de puternice, încât le simt cu inima, de bucuria în sine, fluturii devin jucăuși, prin aerul împovărat de raze. Mă închin copacilor abia înfrunziți, florilor îmbobocite, mă închin, să-mi dăruie aromele proaspete, rămân cu mirosul trupului tău, cum stă pielea pe carne și carnea pe oase. Mă închin la cireșe, ti le așez la urechi, încât cireșii să simtă invidia culesului prin frunze. Cu fruntea adâcită-n sunetele ierbii le transpun în cântec, peste învolburatele, șerpuitoarele ape ale râurilor. Mă închin răsăritului, să fie frumos, mă închin apusului, să fie neobișnuit lipsit de remușcări, mă inchin ție să-ți lași peste mine iubirea fără cuvintele care fug în tainele nepăsării, ale uitării. Mă închin pentru vinovăție, pentru iertare, în fața mea mă închin, pentru suspin, încerc să înlătur din suflet teama, neîncredera, norii din care plouă cu lacrimi pietrificate, îmi sapă la rădăcini coloana înaltă prin aerul aprins, la care mă închin de atâta timp.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate