Floarea verii, cum de te-ai aprins,
si de ce bobocul ti-ai deschis?
Ale verii zile rare sunt,
precum reci si fara simtamant;
curand vantul te va risipi,
iar obrajii-ti de ger vor pali.

Floarea verii, cum de mai zambesti,
far' de viata cum de mai iubesti?
Dragoste-ndarat nu vei primi,
lumea nu pricepe a iubi,
celui mic norocul nu-i permis
si surasul tau va fi ucis.

Floarea verii, inima-ti de floare
nu ti-o pierde-n vise-amagitoare!
N-astepta nicicand saruturi tandre,
in sarutul lumii este moarte.
Ura este sub blandetea lumii,
gerul se ascunde-n focul humii.