Ultimul miros de parfum în zi de noiembrie
cu invitați aleși unul și unul pe sprinceană.
Ei aduc un suvenir mare cât universul,
o sticlă de băutură rară, afrodisiacă.
Pelicula memoriei uită se pare versul,
lumea de la noi este învinsă și chiar săracă.

Se naște un geamăt, un țipăt într-o piață
unde săracii se înghesuie la orez.
De vrei să faci o carieră-n viață,
nu prea ai nici o șansă, nici un crez.
Sudoarea unora eliberează mirosuri controversate,
dacă celebrăm pe cineva ne doare iar în spate.

Nemiloasă încordare este așteptarea
și destinul braț la braț cu răsfățarea.
Dorim să treacă și această istovitoare zi,
venind de nicăieri un bun-rămas,
trimite sfios un gând curat în sfere înalte,
amintiri fără regrete, clipa face iar popas.