agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-06 | |
Am auzit, în treacăt, că exiști
Și că, oricând te chem, tu mă asculți. Am auzit că ai răspuns, că ești măreț Și lumea-ți zice Tată... Acum dacă m-auzi, Aș vrea să-ți spun, dar e secret. Mi-e teamă de-ntuneric, dar nu te-ngrijora, Mi-e teamă doar un pic. E noapte, parcul e pustiu și mi-e cam frig, Aștept de-atâtea zile... Spune-mi te rog, mămica mea mai vine? Crezi c-a venit și eu n-am fost? Că, m-am mai dus să dorm prin scări de bloc. Și atunci când foamea mă cuprinde, Mă duc pe la vecini, să cer un colț de pâine, Dar nu întotdeauna am noroc. Acum, la fel, nu mi-am găsit un loc. Să nu crezi că mă plâng, Mi-a fost de multe ori mai greu. Eu tată n-am avut, că m-am născut din flori. Acum nici mamă nu mai am... Dacă mă vrei, pot fi al tău. Am auzit că lângă tine-i Rai, Nu simți nici foame și nici sete nu mai ai. Crezi că găsești un colț și pentru mine? Promit să fiu de azi, cel mai cuminte. N-am să te necăjesc și n-am să plâng, Doar să mă-mbrățișezi din când în când. Am auzit că-i ocrotești pe cei în chin. Și eu, sunt doar un suflet mic, Un suflet de copil... Mi-e atât de frig și oasele mă dor Pe banca asta tare, de beton. Atât de somn îmi e, dar n-am să dorm acum. Eu te aștept să vii... oricum, Un tată, nu-și lasă copii-n drum!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate