da, te aud…
un nenorocit nostalgic și-a băgat cuvintele în buzunarul de la spate și a fugit
mi-am amintit că eram oarbă
semaforul știu că doarme în culori schimbătoare
doar că negru țipător nu există
hei, proastă ființă blondă mă calci pe nervi
răstignirile proștilor în fața minunilor nu se termină niciodată
un univers miop și un verde crud mi-a intrat în tălpi

a venit timpul să trec pe partea cealaltă
nu vă supărați, e verde?
e roșu băăă!
pe mă-ta e roșu, ba e verde tembelule

soarele râde degeaba în pielea mea
simt pe buze sânge
un eden străin îmi calcă pe urme
mai stai, îmi zice el, dă-mi numărul zilelor tale!
nu dau risipirea foșnetului pe degeaba, îi răspund
azi mi-am schimbat lanțul de la picioare
ai să știi unde sunt
după dâra de sânge
lemn de păcat ce-mi ești!
iubește-mă, decimează sărutul, lacrimile își arată colții de-ai să pleci
dă-mi mâna și gustă mărul acesta
mărul… mă urmărește de o viață
ești un trecător, deci mă treci

cuvintele au rămas biciuite în sânge, tu destin ce-mi vâslești sufletul, tu viață ce-mi irosești numele, tu iubire ce-mi bei ființa, socotește-mi pașii în cercuri polare…
- nu visa, ce dracu!? nu visa, proasto, treci strada, în mă-ta, că e verde…