Realitate, dac’ai fi un zmeu,
Mască mi’aș pune ca să nu’mi vezi frica,
Dar zână tu, ce-de-nimic-nu-ți-pasă,
M’ademenești cu noaptea ce se lasă.

Realitate, dac’ai fi bărbat,
M’aș învoi ca să mă lupt cu tine,
Dar tu femeie ce-mă-ții-de-mână,
M’ademenești cu’ndemnuri-de-mpreună.

Realitate, dac’ai fi un idol,
Te-aș îmbrăca în aur și podoabe,
Dar tu străino, ce te-chemi-prin-mine
M’ademenești cu tot ce-nu-mai-vine.