în șah voit etern
blondul rege ar săruta
o oacheșă regină
în murmurul nebunilor
neînfrânați veșnic treji

caii de-a valma pasc pioni
se biciuiesc cu cozile
o frenezie a hrănirii
se înalță sonor până în
liniștea patului din turn
eh
multe nu se întâmplă acolo
în absența stăpânilor locului

când vara asta va pleca
spre țara necarourilor
odată cu primele frunze
ne vom dumiri în oglinzi care
știu să-și ferească privirea
ce pat pustiu dar ce foame
aveau caii aceia