agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-11-09 | |
Știai că toți îmbătrânim,
Simona... ne trecem pieile prin storcător, circumvoluții ni le netezim, ne vedem rar, copil, uităm până și dor ... poate de ne-am clona... Știai că toți îmbătrânim Daniela... e pierdem părul, ce ne-albește o inimă... a tatei; relaxând, privim și chip nu se mai potrivește ... oricât am vrea... Știai că toți îmbătrânim Patrick... ne consumând din buna sănătate și tot mai singuri, singuri ne trezim; cunoașterea de tată a rămas un nume, date ... c-un asteric... Știai că toți îmbătrânim Edy... ne trăind viața de-unul singuratic, nici timp n-avem când să ne lămurim de ura de părinte, ce nu-i doar... dramatic ... în loc de-a ne iubi... Știai că toți îmbătrânim Eteri... nereușind, se pare, alegerea corectă și poate nedestăinuind visul intim, rămas ascuns tardiv de-orice alertă ... ori n-ai regret, frumoasa mea, mai știI?... Știai că toți îmbătrânim Paula... nevrednici, peste-poate înșelători, jucând perfid oricând ne întâlnim sau veșnic între naștere și mori... ... Oh, pururea de suflet goală, fosta mea... Știai că toți îmbătrânim Nuțica... neținând cont că-s frate, același sânge, punând avut în loc să ne unim, fără să ști că sigur Breul plânge ... poate și Dârla, mama mea, nevasta sa... Știați cu toți că ne murim iubiții mei... și că-n final, imensul sfânt regret ce-aș vrea cu toții ai mei să-l oferim -toți ascendenții timpului de drept- ... să fiți nemuritori... Da-i numai pentru zei... Știați c-o să îmbătrânesc și eu un Daniel... neștiind cu adevărat de-am fost iubit și n-am pe cin' să-ntreb, doar Dumnezeu, dacă cumva am pătimit, am păcălit ... d-aș vrea să știți că m-ați sacrificat, precum un miel... Știați că noi, ce încă mai trăim simpli urmași -rămași doar, nume, date, din dragi părinți plecați să-i venerămsuntem deja planificați un țintirim și n-avem timp să-i mai comemorăm... ne promovăm pe noi, doar vanitate ... Codașii lumii, ce-am rămas, o nulitate!?! ... 01.03.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate