Într-o noapte,
tainică noapte,
cufundată în propriile șoapte,
stă iubirea mea;
neștiuta,
nevisata,
nechemata
esență a mea...

Cunună de flori
se preface
ea, minunata,
când pana lunecării
se oprește
nicăieri altundeva
decât în inima ta.

Spune-mi,
răsărit al meu,
ți-a fost grea
așteptarea?

Sub cortina doar de noi știută acum,
scânteind cărarea,
se naște,
ca o preamăreață stea,
trăirea mea,
trăirea ta.

frumoase atingeri
în
și de
eternitate...