Așa a fost povestea vieții mele
Ca o reclamă plină de minciuni
Deasupra poleială grea de stele
Iar dedesupt o zare de străbuni

Așa copilăria mea orfană
Pe niște uliți triste dint-un sat
Acolo-n munte unde ca de-o rană
Chiar și de Dumnezeu m-am vindecat

Apoi adolescent cu mintea-n cetini
Bolnav de-nchipuiri și vânători
Credeam că-mi pot îndestula cu prieteni
Și prietene nebunii mei fiori

Numai că m-am izbit cu fruntea beată
Și-adesea rău în pragul cel de sus
Dar tot n-am înțeles cum niciodată
De-ndrăgostiri n-ai zice că-s de-ajuns

Chiar azi când frunza toată-i pe cărare
Și-s goi copacii muți ca niște cruci
Tu inimă mereu alergătoare
Tot înspre chipul dragostei te duci.