pașii se clatină pe câmpia de vibrație
joasă lângă tâmple strălucesc idoli în rochii
liniști de ivoriu vorace leagănă ochii
în pacea adâncă de melancolie și grație

oglinda serii-ngroapă soarele-n mări fără valuri
sânge nedumerit jertfind pe tărâmuri impure
în părul meu se joacă mâini fără noimă ecouri
uimire anapoda drum pe dos și secure

somnul are chip de zeu ce-și îndoaie picioarele
cuvintele-și drapează cu văl de doliu consoanele
cu glasuri altfel decât noaptea cu puteri dinspre larg

eu însumi îmbrac mantia lui Nesus de flacără
vulturii lacomi din iriși oasele zilelor sparg
colții ogarilor gri pe după stejari scapără