Căruță poștalion duruitoare cu roți
N-ai aripi n-ai nici cal n-ai pe nimeni să porți
Nici pe drum să mai mergi nici s-oprești la un han
Te așteaptă prietenii mei te așteaptă în van

Singuri cu ochii pe ceas stau la pândă ei toți
De aceea-i mai bine să întârzii cât poți
Chiar deloc să mai vii dacă-ți face plăcere
Ca să-i vezi pe cei hoți cum se sting de durere

Nu cred că mai are vreun rost să-ți mai spun și de pod
Acela ce se rupe în fiece zi căci zilele rod
Tot ce trece căruță poștalion duruitoare cu roți
Rod și podul și bine ar fi să nu vii dacă poți