paznic I
Te-ai furișat prin șarpe în mărul ce-l păzeam
Mi-ai despicat în două iluzia tăriei
Mi-ai strecurat în sânge nisipul veșniciei
Eram femeie sau bărbat și nu știam

paznic II
M-ai îmbrăcat cu sila și m-ai pornit la drum
Te-ai arătat în șarpe ca frica să mă ardă
Mi-ai dat un cerc tăcut să-i fiu drept pradă
Și căruia nu știu cum să-i mai spun

paznic III
Să poți să mă contempli m-ai alungat amar
Să mă arunc din nou în gândul despre tine
Ca într-o mare ca-ntr-un cerc ce nu mai vine
Să-mi limpezească somnul și veghea în zadar