Charles Ross nu este
un nume de fată,
este o aromă
ce mă trezește dimineața
cu mângâierea livezii rămase,
ce-mi inundă plăcut
papilele cerului
în culorile toamnei,
de parcă,
de la mere se nasc
colinele ce le văd în arșita zilei,
doi nasturi mai jos,
sau cerința misterioasă
de a fi mâncate din pom,
impusă de regele șarpe,
preocupat de împărțirea la doi
și izgonirea din casă.

Doar tatăl știa cu precizie
când anume trebuiau mâncate
fructele coapte.